Ce este frica și de ce apare?

Leliana Valentina Parvulescu

Leliana Valentina Parvulescu

Ce este frica și de ce apare?

Ora de Psihologie
Dr. Leli

Frica, împreună cu tristețea, bucuria, dezgustul și furia este una dintre emoțiile fundamentale ale ființelor vii, ne avertizează asupra pericolelor și ne împinge spre supraviețuire. Dacă, de exemplu, în parc observăm că o ramură de copac cade peste noi, vom găsi puterea să sărim brusc din fața acesteia. Fără acest tip de răspuns am fi zdrobiți de ramură. Sub presiunea fricii, suntem capabili să facem lucruri pe care nu credeam că vom fi capabili să le facem. Totuși, devine o problemă atunci când este trăită într-un mod exagerat sau în afara contextului. De fapt, atunci când se confruntă cu un pericol, corpul nostru produce un hormon – cunoscuta adrenalină – care induce schimbări fizice și psihice și care ne pregătește pentru acțiune: fugim sau rămânem nemișcați (fugă sau luptă). Dacă facem un pas înapoi către viața strămoșilor noștri, putem înțelege valoarea adaptativă a acestei emoții, frica i-a protejat de animalele sălbatice sau de vecinii ostili. Astăzi, stimulii care ne înspăimântă nu mai sunt aceeași, ci mai degrabă se leagă de pierderea unui loc de muncă, schimbări majore în viață sau acumularea de probleme zilnice. Cu toate acestea, reacțiile de gândire și comportamentale rămân aceleași cu cele ale strămoșilor noștri. Cele două reacții principale în fața unui stimul care arată pericolul sunt atacul sau fuga: prima ne permite să înfruntăm obstacolul, să luptăm; a doua ne determină să abandonăm situația înainte ca aceasta să devină excesiv de amenințătoare pentru supraviețuirea noastră. Pe lângă aceste reacții principale, mai sunt altele două, care pot apărea în fața unei situații periculoase: înghețarea și leșinul. Înghețarea arată ca și cum persoana pare încremenită, este o imobilitate care permite să nu fie văzută de „prădător” în timp ce evaluează care strategie (atac sau fugă) este cea mai potrivită pentru situația specifică. Când niciuna dintre aceste strategii nu pare să aibă vreo șansă de succes, singurul răspuns extrem posibil este un fel de leșin (moarte falsă), adică reducerea bruscă a tonusului muscular însoțită de o deconectare profundă de la orice altceva, în afară de situația amenințătoare. Este o reacție foarte extremă, se manifestă ca o simulare a morții, evident automată și inconștientă, deoarece prădătorii preferă în general prada vie. În această situație se produce o detașare de ceea ce se întâmplă și este posibilă apariția unor simptome disociative. Toate aceste modificări corporale, cognitive și comportamentale fac parte din natura emoțiilor, în special a fricii, nu doar pentru a face față stresului, ci, în cele din urmă, pentru a ne asigura supraviețuirea. Problemele apar atunci când nu reușim să ne oprim reacțiile corporale și mentale în fața unei amenințări care nu mai este prezentă sau iminentă, astfel încât răspunsul la stres, de la adaptativ, se transformă în cronic sau excesiv. Este nevoie să cunoaștem aceste reacții, astfel încât să le putem integra în ceea ce reprezintă un comportament normal, adaptativ în fața pericolului. Astfel, reacțiile corporale atunci când trăim o emoție de frică includ: gură uscată, creșterea frecvenței cardiace și respiratorii, motilitatea intestinului, tensiunea musculară, transpirația crescută. Corpul nostru se pregătește pentru o reacție imediată, fără astfel de schimbări, de fapt, am fi total inadecvați în fața pericolului. În caz de frică excesivă, senzațiile corpului încep să devină mai accentuate. Tensiunea musculară, esențială pentru răspunsul de luptă sau fugă, se transformă în stare de rău, adică cefalee, dureri în piept, simptome gastrointestinale, slăbiciune a picioarelor, senzații de greață sau dificultăți de respirație, atenția concentrată pe bătăile inimii, care nu face altceva decât să crească tensiunea arterială și să ne facă să simțim leșin, vedere încețoșată și țiuit în urechi. Reacția psihologică la stimuli periculoși duce la o schimbare a modului în care gândim. De exemplu, atunci când suntem supuși unui stres deosebit, devenim mai concentrați pe problemă și ne creștem abilitățile de rezolvare a acesteia. În mod similar, vom simți și o schimbare, cum ar fi să fim mai iritabili sau tensionați. Astfel, un răspuns excesiv de frică în numeroase situații începe să devină o obișnuință, ne concentrăm exclusiv pe ceea ce ne produce teamă, îngrijorându-ne în general că nu există soluții sau catastrofizând situația. În timp, se dezvoltă un tip de gândire negativistă despre sine și despre lumea înconjurătoare, percepută ca o sursă de amenințări întotdeauna posibile. Asemenea forme de raționament negativ formează un cerc vicios cu modificări corporale, cum ar fi: „Am dureri în piept, trebuie să fie ceva în neregulă cu inima”, sau: „Acest sentiment/emoție este de nesuportat, nu pot face nimic”.

Ce este frica și de ce apare?
Leliana Parvulescu

În acest fel, stresul rămâne constant ridicat, ducând la o creștere a disconfortului și a îngrijorărilor, ceea ce determină oamenii să se concentreze mai degrabă pe evenimentele negative și insolubile decât pe cele pozitive. Dacă aceste schimbări comportamentale sunt persistente, duc la adăugarea altora tot negative. De exemplu, putem crește cantitatea de țigări fumate, începe să mâncăm dezechilibrat, să încetăm să facem mișcare. Toate acestea măresc sentimentul de a nu ne simți bine, de a fi obosiți cronic și de a fi mai puțin capabili să facem față stresului. Să ne amintim că cel mai frecvent răspuns la stres este evitarea situațiilor care ne sperie. Cu toate acestea, ușurarea care se obține prin evitarea stimulilor stresanți este doar temporară și crește sentimentul de neîncredere personală. Oricare ar fi declanșatorul care induce anxietatea (fie el real sau imaginar), ceea ce menține răspunsul la stres chiar și după epuizarea stimulului este activarea cercului vicios tocmai amintit și care unește toate problemele de suferință, frică și anxietate.
Anxietatea și frica sunt codificate în aceeași zonă a creierului, dar motivele pentru care apar sunt diferite. În primul caz, când simțim frică, ne este frică de ceva real. Dacă ar trebui să luăm un examen, este normal să ne fie frică, dar când ne-am dori ca totul să meargă conform planurilor noastre, adică să luăm nota cea mai mare fără nicio certitudine că acest lucru se va întâmpla, vom vorbi despre anxietate și nu despre frică. Pe scurt, anxietatea se declanșează atunci când facem prognoze negative și catastrofale asupra unor evenimente percepute ca importante sau periculoase. În acest caz apar o serie de modificări fiziologice asemănătoare cu cele ale fricii: amețeli, confuzie, dificultăți de respirație, senzație de strângere sau durere în piept, vedere încețoșată, senzație de irealitate, inima bate puternic, amorțeală sau furnicături la degete, mâini și picioare reci, transpirație, rigiditate musculară, dureri de cap, crampe musculare, frica de a înnebuni sau de a pierde controlul. Anxietatea este generată adesea de aprecierile care se fac asupra unui anumit eveniment, sau mai degrabă de gânduri, previziuni de cele mai multe ori, asupra a ceea ce se va întâmpla în viitor. Anxietatea, însă, ar putea apărea și fără un motiv aparent, manifestându-se excesiv și fără niciun control.
Fobia este o altă formă a fricii, o trăire disproporționată față de ceva ce nu reprezintă un pericol real, dar percepem această stare de anxietate ca fiind incontrolabilă, chiar și prin implementarea unor strategii comportamentale care sunt utile pentru a face față situației. Fobia, așadar, este o frică, intensă, persistentă și de durată, resimțită pentru un anumit lucru. Dar cum o recunoaștem? Este o manifestare emoțională disproporționată pentru ceva care nu reprezintă o amenințare reală. De altfel, cei care suferă de fobii sunt copleșiți de teroarea de a intra în contact cu obiectul fobiei: un păianjen, un ac, microbi, etc. Simptomele fiziologice sunt: ​​tahicardie, amețeli, tulburări gastrice și urinare, greață, diaree, sufocare, roșeață, transpirație excesivă și oboseală. Evident, aceste manifestări au loc doar la vederea lucrului de temut sau la gândul de a-l putea vedea. Fobicii sunt în esență anxioși și ca atare au tendința de a evita situațiile asociate cu frica, dar pe termen lung acest mecanism devine o adevărată capcană. De fapt, evitarea nu face decât să confirme pericolul situației evitate.

Ce este frica și de ce apare?
Ora de Psihologie
Dr. Leli

Author: Daisy Taylor